M-am pierdut.
M-am pierdut intr-o lume in care nu poti sa tipi in mijlocul strazii, in care nu te poti stramba la vecinul din metrou, in care nu poti umbla pe strada cu o palarie de mexican..Si desi fizic ai crede ca poti, psihic nu toate rotitele se invart. Ceva, undeva, blocheaza un mecanism. Esti blocat de asa zisul bun simt, teama de absurditate sau limita normalitatii. Normalitatea, care a devenit o povara prea greu de suportat.
Imi mai gasesc cate un surub sau capac pierdut in fiecare copil care zbiara disperat pentru ca si-a rupt jucaria, sau scoate limba la tanti cu ochelari ostila din fata lui, in fiecare debil mintal care se plimba pe strazi in rochii de epoca cu pene si fulgi la gat. Copiii si nebunii, singurii care traiesc si respira pentru ei insisi. Singurii care isi dau seama ca lumea e si a noastra, nu numai a normalitatii.